O nouă pagină de urmărit pe facebook: Colecția Maria Tănase

De curând, am lansat pe facebook o nouă pagină intitulată Colecția Maria Tănase, unde ne propunem să promovăm și să valorificăm întreaga artă a Mariei Tănase. Din ce am postat și vom mai posta:

  • fotografii
  • înregistrări și filmări cu cântecele Mariei Tănase, însoțite de istoria sau povestea din spatele lor
  • aspecte pertinente, nu mitizări, din biografia sa
  • mapele și etichetele discurilor antume (de gramofon și microsioane) și discografia postumă (LP-uri, casete, CD-uri)
  • afișe și reclame de epocă cu Maria Tănase
  • documente: manuscrise ale Mariei Tănase, acte, articole din presa contemporană artistei etc.

Vă invităm, așadar, să o vizitați și să o urmăriți!

Colecția Maria Tănase

Posted in Lăutărească (urbană), Maria Tănase, Personalități, Populară, Tradițională (rurală) | Tagged | Scrie un comentariu

Povestea unui cântec: Foaie verde, spic de pâine

Foaie verde, spic de pâine,
Dac-aș ști că mor ca mâine,
Mi-aș face-o casă de piatră,
Ca moartea să nu răzbată.

Cam așa sună primul catren al unui cântec-protest împotriva morții, al Ilenei Sărăroiu, de multe ori cenzurat în comunism și ținut în viață de Cenaclul Flacăra.

Schimbarea din primul vers, pe care eu am făcut-o, a fost din «Foaie verde, trei alune» în «Foaie verde, spic de pâine», cum a și rămas. Ultimele versuri tot eu le-am modificat. Era un cântec interzis… După o întâlnire avută la Capșa, am invitat-o pe Ileana Sărăroiu pe Câmpia Libertății – cred că era prin ’77 – și am propus cântecul publicului. Nu s-a auzit bine prima oară. Era ziua în amiaza mare, bătea soarele și oamenii nu erau atât de pregătiți pentru spectacol, așa cum se întâmpla seara. Eu am făcut observația că ratează un mare cântec și am rugat-o pe cea care astăzi e dispărută, Ileana Sărăroiu, să-l mai cânte o dată. Și l-a cântat cu un mare succes.
– Adrian Păunescu în Jurnalul Național, 23 aprilie 2007

Continue reading

Posted in Lirice, Muntenia, Populară | Tagged , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Cântecul de joc din Bihor

Bihorenii numesc cântecele de joc „descântece” și le cântă în decursul dansului. Împletindu-se cu melodia bogat înflorită a viorii (numită în partea locului „higheghe”), alternând cu versuri scandate și însuflețite de interjecții și chiuituri, ele împrumută jocului o atmosferă particulară, deosebit de pitorească. Nu arareori, desprinse de dans, ele se cântă în chip de cântece (cunoscute aici sub numele de „hori”). Din punct de vedere muzical, cântecele de joc bihorene se caracterizează prin mișcare vioaie, ritm bine marcat și formă precisă. Melodica lor păstrează uneori scări muzicale vechi, pe treptele cărora întorsăturile melodice dobândesc o culoare locală caracteristică. (Tiberiu Alexandru, 1967)

Continue reading

Posted in Crișana, Jocuri (dansuri), Populară, Tradițională (rurală) | Tagged , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Primele înregistrări ale Ilenei Constantinescu (1952)

În vara anului 1952, Ileana Constantinescu realiza primele cinci înregistrări la Radiodifuziunea Română, anume: „Dunăre, Dunăre”, „Busuioc, floare cătată”, „I-auzi, mândro, pițigoiul”, „Marioară de la munte” și „Plin e codrul de voinici”, cu acompaniamentul Orchestrei populare a Comitetului de Radio (denumită astfel în epocă), dirijată de Ionel Banu. La scurt timp, pe 3 august, i se difuzau pentru prima oară aceste prime înregistrări. Iată cum o aprecia Mihail Sadoveanu, în urma audiției, impresionat de sinceritatea și puritatea interpretării:

Un mare talent! Cântă limpede și cu deplină înțelegere, parcă e însuși glasul vremei, așa proaspăt, din codri (…) Cântecul ei, «Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere», apare ca un fragment de baladă și vine de foarte departe. Un cântec popular trist, simplu și sfâșietor, ca un țipăt de pasăre călătoare…

Continue reading

Posted in Balade, Cântece propriu-zise, Doine, Lirice, Muntenia, Populară, Tradițională (rurală) | Tagged , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Două variante autentice ale baladei „Miorița”

O interpretare bătrânească, arhaică, a lăutarului Mitică Burcea (n. 1886) din Merenii de Sus, Teleorman, care cântă și la vioară, acompaniat la cobză de Ion Păturică (n. 1928), originar din Teiș, Dâmbovița. Înregistrare realizată în 1951 de cercetătorii de la Institutul de Folclor.

Continue reading

Posted in Balade, Muntenia, Tradițională (rurală) | Tagged , , , , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Recital Ioana Radu la Radio România în 1953

În 1953, marea cântăreață Ioana Radu înregistra pentru prima oară pe bandă de magnetofon, la Societatea Română de Radiodifuziune, un întreg recital de cântece populare și lăutărești (urbane), care dăinuie și astăzi în Fonoteca Radio România, pe CD-urile sale omagiale și, mai nou, pe… YouTube. Nu mai vorbim de discurile de gramofon Electrecord din epocă, pe care au fost editate aceste bucăți, care atunci au fost primite foarte ușor de public. Chiar și astăzi iubitorilor acestui gen de muzică le sunt cunoscute aceste piese în interpretarea sa de atunci. A avut drept acompaniament Orchestra „Grigoraș Dinicu” (orchestră fondată în memoria marelui violonist, în 1949, când acesta s-a stins din viață), condusă de Ionel Budișteanu. Cântecele, în număr de 9, sunt după cum urmează:

Ioana Radu în Studioul T3 de înregistrări al Radiodifuziunii Române, anii ’50.

  1. Am o mândră mititică (sârbă)
  2. Anicuța neichii dragă (lăutăresc, horă)
  3. Bulgăraș de gheață rece (horă)
  4. De la moară pân’ la gară (lăutăresc, horă)
  5. De la primărie-n sus (horă)
  6. Geaba-i lună, geaba-i stele (sârbă)
  7. Mi s-a rupt căruța-n drum (horă)
  8. Tudorițo, nene (sârbă)
  9. Trece-un car cu boi pe drum (prima romanță înregistrată vreodată de Ioana Radu)

Audiție plăcută!

Posted in Lirice, Lăutărească (urbană), Muntenia, Oltenia, Personalități, Populară | Tagged , , , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Folclor Autentic Românesc

Există pe facebook niște pagini și grupuri inconștient și abuziv denumite astfel, că dă bine, e sonor. De-ar ști cei care le întrețin ce angajamente își asumă, prin această denumire, și pe care, desigur, nu le îndeplinesc! În primul rând, aceștia postează numai muzici. Or, folclorul nu înseamnă numai muzici. Vezi tradiții, obiceiuri, meșteșuguri (ceramică, lemn), coregrafie, gastronomie, port și câte și mai câte. Pentru o definiție precisă a folclorului, vezi DEX. Revenind la muzici, n-are rost să spun cât de autentice sunt: loghine, dolănești, niculine, enceni, mâți, orchestre sovietice, botgroși, cu motivele consacrate – cazane de țuică, dușmanii mei, fata mea, băiatul meu, mama, tata… Adevărate șușanele. Mai grav este că vedem așa ceva la televiziunea națională (TVR), care este plătită forțat obligat de contribuabili, în emisiuni de prost gust precum O dată-n viață. Poate i-oi deranja pe unii, dar acesta este adevărul. Cu bună știință această pagină se numește Folclor muzical românesc și nu altcumva (cu „autentic” în titulatură), deoarece nu prezintă numai folclor muzical autentic (țărănesc). Odată ce un cântec este redat cu orchestră și dirijor, el nu mai poate fi numit autentic, însă de o anumită valoare artistică da, depinde cine și cum îl orchestrează și îl interpretează, fie că-i vocalist sau instrumentist. Așa că, dragi „folcloriști autentici”, atenție la neatenție! Sper că au fost clarificate, totuși, niște noțiuni.

Ca încheiere, o mostră de folclor muzical autentic cu Ioan Pop și Grupul „Iza” din Hoteni, Ocna Șugatag, Maramureș. Audiție plăcută!

Posted in Ardeal, Jocuri (dansuri), Maramureș, Tradițională (rurală) | Tagged , , | Scrie un comentariu