Primele înregistrări ale Ilenei Constantinescu (1952)

În vara anului 1952, Ileana Constantinescu realiza primele cinci înregistrări la Radiodifuziunea Română, anume: „Dunăre, Dunăre”, „Busuioc, floare cătată”, „I-auzi, mândro, pițigoiul”, „Marioară de la munte” și „Plin e codrul de voinici”, cu acompaniamentul Orchestrei populare a Comitetului de Radio (denumită astfel în epocă), dirijată de Ionel Banu. La scurt timp, pe 3 august, i se difuzau pentru prima oară aceste prime înregistrări. Iată cum o aprecia Mihail Sadoveanu, în urma audiției, impresionat de sinceritatea și puritatea interpretării:

Un mare talent! Cântă limpede și cu deplină înțelegere, parcă e însuși glasul vremei, așa proaspăt, din codri (…) Cântecul ei, «Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere», apare ca un fragment de baladă și vine de foarte departe. Un cântec popular trist, simplu și sfâșietor, ca un țipăt de pasăre călătoare…

Continue reading

Posted in Balade, Cântece propriu-zise, Doine, Lirice, Muntenia, Populară, Tradițională (rurală) | Tagged , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Două variante autentice ale baladei „Miorița”

O interpretare bătrânească, arhaică, a lăutarului Mitică Burcea (n. 1886) din Merenii de Sus, Teleorman, care cântă și la vioară, acompaniat la cobză de Ion Păturică (n. 1928), originar din Teiș, Dâmbovița. Înregistrare realizată în 1951 de cercetătorii de la Institutul de Folclor.

Continue reading

Posted in Balade, Muntenia, Tradițională (rurală) | Tagged , , , , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Recital Ioana Radu la Radio România în 1953

În 1953, marea cântăreață Ioana Radu înregistra pentru prima oară pe bandă de magnetofon, la Societatea Română de Radiodifuziune, un întreg recital de cântece populare și lăutărești (urbane), care dăinuie și astăzi în Fonoteca Radio România, pe CD-urile sale omagiale și, mai nou, pe… YouTube. Nu mai vorbim de discurile de gramofon Electrecord din epocă, pe care au fost editate aceste bucăți, care atunci au fost primite foarte ușor de public. Chiar și astăzi iubitorilor acestui gen de muzică le sunt cunoscute aceste piese în interpretarea sa de atunci. A avut drept acompaniament Orchestra „Grigoraș Dinicu” (orchestră fondată în memoria marelui violonist, în 1949, când acesta s-a stins din viață), condusă de Ionel Budișteanu. Cântecele, în număr de 9, sunt după cum urmează:

Ioana Radu în Studioul T3 de înregistrări al Radiodifuziunii Române, anii ’50.

  1. Am o mândră mititică (sârbă)
  2. Anicuța neichii dragă (lăutăresc, horă)
  3. Bulgăraș de gheață rece (horă)
  4. De la moară pân’ la gară (lăutăresc, horă)
  5. De la primărie-n sus (horă)
  6. Geaba-i lună, geaba-i stele (sârbă)
  7. Mi s-a rupt căruța-n drum (horă)
  8. Tudorițo, nene (sârbă)
  9. Trece-un car cu boi pe drum (prima romanță înregistrată vreodată de Ioana Radu)

Audiție plăcută!

Posted in Lirice, Lăutărească (urbană), Muntenia, Oltenia, Personalități, Populară | Tagged , , , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Folclor Autentic Românesc

Există pe facebook niște pagini și grupuri inconștient și abuziv denumite astfel, că dă bine, e sonor. De-ar ști cei care le întrețin ce angajamente își asumă, prin această denumire, și pe care, desigur, nu le îndeplinesc! În primul rând, aceștia postează numai muzici. Or, folclorul nu înseamnă numai muzici. Vezi tradiții, obiceiuri, meșteșuguri (ceramică, lemn), coregrafie, gastronomie, port și câte și mai câte. Pentru o definiție precisă a folclorului, vezi DEX. Revenind la muzici, n-are rost să spun cât de autentice sunt: loghine, dolănești, niculine, enceni, mâți, orchestre sovietice, botgroși, cu motivele consacrate – cazane de țuică, dușmanii mei, fata mea, băiatul meu, mama, tata… Adevărate șușanele. Mai grav este că vedem așa ceva la televiziunea națională (TVR), care este plătită forțat obligat de contribuabili, în emisiuni de prost gust precum O dată-n viață. Poate i-oi deranja pe unii, dar acesta este adevărul. Cu bună știință această pagină se numește „Folclor muzical românesc” și nu altcumva (cu „autentic” în titulatură), deoarece NU prezintă NUMAI folclor muzical autentic (țărănesc). Odată ce un cântec este redat cu orchestră și dirijor, el nu mai poate fi numit autentic, însă de o anumită valoare artistică da, depinde cine și cum îl orchestrează și îl interpretează, fie că-i vocalist sau instrumentist. Așa că, dragi „folcloriști autentici”, atenție la neatenție! Sper că au fost clarificate, totuși, niște noțiuni.

Ca încheiere, o mostră de folclor muzical autentic cu Ioan Pop și Grupul „Iza” din Hoteni, Ocna Șugatag, Maramureș. Audiție plăcută!

Posted in Ardeal, Jocuri (dansuri), Maramureș, Tradițională (rurală) | Tagged , , | Scrie un comentariu

Maria Tănase. Cântece populare. 1953-1961 (dublu CD)

Luna aceasta a apărut la Editura Casa Radio excepționalul dublu CD Maria Tănase. Cântece populare. 1953-1961, dedicat centenarului Mariei Tănase. De ce spun excepțional? Pentru că este primul album care redă înregistrările Radio ale Mariei Tănase la o calitate superioară a sunetului, de pe benzile magnetice originale, fără efecte audio inutile aplicate, care iscă să știrbească, până la urmă, specificul acestor piese. Un alt aspect este acela că fiecare titlu este însoțit de informații pertinente despre înregistrare (data înregistrării, cota la care banda se află în fonotecă, orchestra acompaniatoare și dirijorul acesteia) și despre originea (sau povestea) cântecului pe care înregistrarea îl conține. Continue reading

Posted in Maria Tănase, Personalități | Tagged , , , , | 2 comentarii

Maria Tănase 100

Astăzi, 25 septembrie 2013, sărbătorim împlinirea a 100 de ani de la nașterea marii noastre artiste Maria Tănase, una din personalitățile marcante ale României. Prin acest articol nu mă voi înscrie în clișeul presei de astăzi, care la astfel de evenimente se plafonează la a enumera informații inspirate sau luate (într-o altă exprimare) de pe Wikipedia și care, pe deasupra, o înfățișează numai ca un agent secret sau ca o divă nesătulă de sex… Voi exprima stăruințele mele adresate unor oficialități în scopul de a se sesiza pentru promovarea și propagarea acestui eveniment cultural.

În naivitatea mea, mă așteptam ca acest an să fie presărat cu emisiuni la TV și radio, festivități, articole de presă, lansări de CD-uri, (măcar) un DVD cu filmările ei etc. – toate acestea în cinstea centenarului Mariei Tănase. Spun cu mare regret că oficialitățile și media au făcut ca acest măreț eveniment să fie inexistent în România. Continue reading

Posted in Maria Tănase, Personalități | Tagged | 2 comentarii

Perinița – de la tradiție nupțială locală la circuit internațional

Se spune că „Perinița”, dans al dragostei sau al sărutului, își are originea în ceremonialul nupțial specific comunei Bătrâni din județul Prahova. La început, acest joc se executa în noaptea nunții, în jurul unui car alegoric ce găzduia o parte din zestrea miresei (covoare, carpete, perdele, lucruri brodate și țesute de aceasta etc.). Mai târziu, acest obicei, cu carul, s-a pierdut, în favoarea unui simbol al zestrei – perna (sau perina), ce avea numai rol decorativ (nu se dormea sau așeza pe ea) și care era brodată de fata ce urma să se mărite. Fata „juca” această pernă înconjurată de cercul format din suratele (prietenele) miresei, ce purtau fiecare asupra lor câte o batistă cusută de mâna lor și pregătită pentru flăcăii care urma să le invite pentru prima dată la horă. În acest mod, ea își lua bun rămas de la viața de fată. În această horă se prindeau apoi și băieții, la urmă apărând și ginerică, care lua mireasa la joc. Mirii jucau perna, după care o puneau jos, alături, îngenuncheau și se sărutau. Mai departe se proceda la fel și cu celelalte fete, în ideea că, dacă urmează exemplul fetei măritate, și ele se vor mărita foarte curând. Continue reading

Posted in Jocuri (dansuri), Muntenia, Rit nuntă, Rituale-ceremoniale | Tagged , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu