Povestea unui cântec – Sanie cu zurgălăi

În a doua jumătate a deceniului 3 al secolului trecut, când tangoul, slowfoxul, foxtrotul, valsul, rumba și alte ritmuri și stiluri muzicale occidentale sau de peste ocean erau demult la ordinea zilei în restaurantele și localurile citadine din România, compozitorii români de muzică ușoară, voind să cultive o muzică originală și autohtonă, lansau un nou gen numit „cântec românesc” (chiar așa scria în continuarea titlurilor cântecelor pe discurile, cataloagele și partiturile epocii) sau ulterior „melodie în stil popular”. Inspirația erau, desigur, melosul și ritmurile populare, în special cele valahe. În general, pentru a da mai conturat senzația de stil popular, se cânta și înregistra cu orchestrele populare ale localurilor bucureștene care aveau în componența lor și țambal de concert: Victor Predescu, Frații Stănescu, Vasile Julea, Costică Tandin, Ionel Cristea. Primii cântăreți ai acestui gen au fost Cristian Vasile, duetul Petre Alexandru și Mia Braia, Ion Luican, Dorel Livianu, Silvian Florin și Gică Petrescu. Continuarea

Posted in Lirice, Maria Tănase, Muntenia, Populară, Prelucrări | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 41 comentarii

Jordi Savall – Mierea și sângele Balcanilor

[Articol scris în colaborare cu blogul Despre Operă.]

Dacă sunteți pasionat de muzica preclasică, numele lui Jordi Savall ar trebui să vă fie foarte cunoscut, măcar drept muzicianul care cântă la viola da gamba. Adică la un instrument muzical care seamănă foarte mult cu o violă, dar la care poziția de utilizare este la fel ca la violoncel. Celor care n-au auzit până acum de Jordi Savall le voi spune că este vorba de unul dintre cei mai importanți muzicieni din lume, contemporan cu noi. De peste 40 de ani el face parte din curentul reformator al interpretării muzicii vechi prin folosirea instrumentelor de epocă (originale sau copii ale unor exponate de muzeu). E o muzică diferită atunci când este cântată așa, o muzică din care răzbate mai multă viață decât în varianta academică și aseptică a tradiției marii săli de concert simfonic, moștenită de la Gustav Mahler. Tempourile sunt mai rapide, sunetele instrumentelor par mai răgușite, dar tocmai senzația de imperfecțiune reinventează și reîmprospătează compoziții uitate de multă vreme. Ultimul exemplu este Charpentier: cu muzica lui, Savall a obținut anul acesta un premiu Diapason d’Or. Continuarea

Posted in Lăutărească (urbană) | Etichetat , , , , , , | Un comentariu

O nouă pagină de urmărit pe facebook: Colecția Maria Tănase

De curând, am lansat pe facebook o nouă pagină intitulată Colecția Maria Tănase, unde ne propunem să promovăm și să valorificăm întreaga artă a Mariei Tănase. Din ce am postat și vom mai posta:

  • fotografii
  • înregistrări și filmări cu cântecele Mariei Tănase, însoțite de istoria sau povestea din spatele lor
  • aspecte pertinente, nu mitizări, din biografia sa
  • mapele și etichetele discurilor antume (de gramofon și microsioane) și discografia postumă (LP-uri, casete, CD-uri)
  • afișe și reclame de epocă cu Maria Tănase
  • documente: manuscrise ale Mariei Tănase, acte, articole din presa contemporană artistei etc.

Vă invit, așadar, să o vizitați și să o urmăriți!

Colecția Maria Tănase

Posted in Lăutărească (urbană), Maria Tănase, Personalități, Populară, Tradițională (rurală) | Etichetat | Lasă un comentariu

Maria Tănase. Cântece populare. 1953-1961 (dublu CD)

Luna aceasta a apărut la Editura Casa Radio excepționalul dublu CD Maria Tănase. Cântece populare. 1953-1961, dedicat centenarului Mariei Tănase. De ce spun excepțional? Pentru că este primul album care redă înregistrările Radio ale Mariei Tănase la o calitate superioară a sunetului, de pe benzile magnetice originale, fără efecte audio inutile aplicate, care riscă să știrbească, până la urmă, specificul acestor piese și al epocii lor. Un alt aspect este acela că fiecare titlu este însoțit de informații pertinente despre înregistrare (data înregistrării, cota la care banda se află în fonotecă, orchestra acompaniatoare și dirijorul acesteia) și despre originea (sau povestea) cântecului pe care înregistrarea îl conține. Continuarea

Posted in Maria Tănase, Personalități | Etichetat , , , , | 2 comentarii

Perinița – de la tradiție nupțială locală la răspândire națională

Se spune că Perinița, dans al dragostei sau al sărutului, își are originea în ceremonialul nupțial specific comunei Bătrâni din județul Prahova. La început, acest joc se executa în noaptea nunții, în jurul unui car alegoric ce găzduia o parte din zestrea miresei (covoare, carpete, perdele, lucruri brodate și țesute de aceasta etc.). Mai târziu, acest obicei, cu carul, s-a pierdut, în favoarea unui simbol al zestrei – perna (sau perina), ce avea numai rol decorativ (nu se dormea sau așeza pe ea) și care era brodată de fata ce urma să se mărite. Fata „juca” această pernă înconjurată de cercul format din suratele (prietenele) sale, ce purtau fiecare asupra lor câte o batistă cusută de mâna lor și pregătită pentru flăcăii care urma să le invite pentru prima dată la horă. În acest mod, ea își lua bun rămas de la viața de fată. În această horă se prindeau apoi și băieții, la urmă apărând și ginerică, care lua mireasa la joc. Mirii jucau perna, după care o puneau jos, alături, îngenuncheau și se sărutau. Mai departe se proceda la fel și cu celelalte fete, în ideea că, dacă urmează exemplul fetei măritate, și ele se vor mărita foarte curând. Continuarea

Posted in Melodii de joc, Muntenia, Rit nuntă, Rituale-ceremoniale | Etichetat , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Theodor Rogalski – Trei dansuri românești (1950)

Compozitorul, dirijorul și pianistul român, de origine poloneză, Theodor Rogalski (1901-1954), discipol al lui Vincent d’Indy (compoziție) și al lui Maurice Ravel (orchestrație) și unul din muzicienii care au jucat un rol important în activitatea muzicală a Radioului public (dirijor și colaborator la alcătuirea orchestrei simfonice în 1930, membru al comisiei artistice și unul din ctitorii programului muzical), a simțit de timpuriu atracția pentru folclorul muzical și pentru prelucrarea folclorică, gen în care a excelat. Încă din perioada interbelică a avut legătură directă cu această muzică, când era membru al comisiei artistice Radio, unde a admis pentru difuzare tarafurile tradiționale (Ion Matache, Ioniță Bădiță, Tică Lătărețu, Nicolae Zlătaru, Costică Vraciu, Ion Luca-Bănățeanu etc.), dar și pe Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ioana Radu, Rodica Bujor, Grigore Kiazim și alți interpreți ai primei generații, socotită ca generația de aur a muzicii populare românești. Continuarea

Posted in Ardeal, Dobrogea, Melodii de joc, Muntenia, Prelucrări, Simfonică | Etichetat , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Înregistrare istorică din 1934 a baladei „Meșterul Manole”

În popor, baladele erau numite natural cântece bătrânești. Baladă se spune numai la școală de la Alecsandri încoace, iar în termeni și mai prețioși cântec epic. Cântecul bătrânesc Meșterul Manole (cunoscut mai bine ca Monastirea Argeșului, grație tot lui Alecsandri), redat aici de bătrânii rapsozi-lăutari Ion Puceanu (voce și vioară) și Dumitru Bursuc (cobză) din loc. Teiș (aproape de Târgoviște), jud. Dâmbovița, a fost înregistrat în 1934 pe disc Cristal (Electrecord de mai târziu) de reputații etnomuzicologi Constantin Brăiloiu și Harry Brauner pentru Arhiva de Folclor a Societății Compozitorilor Români.

În aceeași perioadă, prof. univ. Dumitru Caracostea organizează o audiție pentru studenții Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București la amfiteatrul „Titu Maiorescu”, unde s-a făcut auzită pentru prima dată muzica baladei, mulțumită acestei înregistrări document care, din nefericire, redă doar un fragment baladă. Este cunoscut faptul că baladele sunt creații epice, în versuri, cu o întindere considerabilă a textului. Dar observăm că, la final, melodia are încheiere, nefiind vorba despre o scurtare a înregistrării.

Posted in Cântece bătrânești (balade), Muntenia | Etichetat , , , , , , , | Lasă un comentariu