Povestea unui cântec – Sanie cu zurgălăi

În a doua jumătate a deceniului 3 al secolului trecut, când tangoul, slowfoxul, foxtrotul, valsul, rumba și alte ritmuri și stiluri muzicale occidentale sau de peste ocean erau demult la ordinea zilei în restaurantele și localurile citadine din România, compozitorii români de muzică ușoară, voind să cultive o muzică originală și autohtonă, lansau un nou gen numit „cântec românesc” (chiar așa scria în continuarea titlurilor cântecelor pe discurile, cataloagele și partiturile epocii) sau ulterior „melodie în stil popular”. Inspirația erau, desigur, melosul și ritmurile populare, în special cele valahe. În general, pentru a da mai conturat senzația de stil popular, se cânta și înregistra cu orchestrele populare ale localurilor bucureștene care aveau în componența lor și țambal de concert: Victor Predescu, Frații Stănescu, Vasile Julea, Costică Tandin, Ionel Cristea. Primii cântăreți ai acestui gen au fost Cristian Vasile, duetul Petre Alexandru și Mia Braia, Ion Luican, Dorel Livianu, Silvian Florin și Gică Petrescu. Continuarea

Posted in Lirice, Maria Tănase, Muntenia, Populară, Prelucrări | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 40 comentarii

Jordi Savall – Mierea și sângele Balcanilor

[Articol scris în colaborare cu blogul Despre Operă.]

Dacă sunteți pasionat de muzica preclasică, numele lui Jordi Savall ar trebui să vă fie foarte cunoscut, măcar drept muzicianul care cântă la viola da gamba. Adică la un instrument muzical care seamănă foarte mult cu o violă, dar la care poziția de utilizare este la fel ca la violoncel. Celor care n-au auzit până acum de Jordi Savall le voi spune că este vorba de unul dintre cei mai importanți muzicieni din lume, contemporan cu noi. De peste 40 de ani el face parte din curentul reformator al interpretării muzicii vechi prin folosirea instrumentelor de epocă (originale sau copii ale unor exponate de muzeu). E o muzică diferită atunci când este cântată așa, o muzică din care răzbate mai multă viață decât în varianta academică și aseptică a tradiției marii săli de concert simfonic, moștenită de la Gustav Mahler. Tempourile sunt mai rapide, sunetele instrumentelor par mai răgușite, dar tocmai senzația de imperfecțiune reinventează și reîmprospătează compoziții uitate de multă vreme. Ultimul exemplu este Charpentier: cu muzica lui, Savall a obținut anul acesta un premiu Diapason d’Or. Continuarea

Posted in Lăutărească (urbană) | Tagged , , , , , , | Un comentariu

O nouă pagină de urmărit pe facebook: Colecția Maria Tănase

De curând, am lansat pe facebook o nouă pagină intitulată Colecția Maria Tănase, unde ne propunem să promovăm și să valorificăm întreaga artă a Mariei Tănase. Din ce am postat și vom mai posta:

  • fotografii
  • înregistrări și filmări cu cântecele Mariei Tănase, însoțite de istoria sau povestea din spatele lor
  • aspecte pertinente, nu mitizări, din biografia sa
  • mapele și etichetele discurilor antume (de gramofon și microsioane) și discografia postumă (LP-uri, casete, CD-uri)
  • afișe și reclame de epocă cu Maria Tănase
  • documente: manuscrise ale Mariei Tănase, acte, articole din presa contemporană artistei etc.

Vă invităm, așadar, să o vizitați și să o urmăriți!

Colecția Maria Tănase

Posted in Lăutărească (urbană), Maria Tănase, Personalități, Populară, Tradițională (rurală) | Tagged | Lăsați un comentariu

Cântecul de joc din Bihor

Bihorenii numesc cântecele de joc descântece și le cântă în decursul dansului. Împletindu-se cu melodia bogat înflorită a viorii (numită în partea locului higheghe), alternând cu versuri scandate și însuflețite de interjecții și chiuituri, ele împrumută jocului o atmosferă particulară, deosebit de pitorească. Nu arareori, desprinse de dans, ele se cântă în chip de cântece (cunoscute aici sub numele de hori). Din punct de vedere muzical, cântecele de joc bihorene se caracterizează prin mișcare vioaie, ritm bine marcat și formă precisă. Melodica lor păstrează uneori scări muzicale vechi, pe treptele cărora întorsăturile melodice dobândesc o culoare locală caracteristică. (Tiberiu Alexandru, 1967)

Continuarea

Posted in Crișana, Melodii de joc, Populară, Tradițională (rurală) | Tagged , , , , , , , , , , | Lăsați un comentariu

Primele înregistrări ale Ilenei Constantinescu (1952)

În vara anului 1952, Ileana Constantinescu din Comani-Olt realiza primele cinci înregistrări la Radiodifuziunea Română, anume: „Dunăre, Dunăre”, „Busuioc, floare cătată”, „I-auzi, mândro, pițigoiul”, „Marioară de la munte” și „Plin e codrul de voinici”, cu acompaniamentul Orchestrei populare a Comitetului de Radio (denumită astfel în epocă), dirijată de Ionel Banu. La scurt timp, pe 3 august, i se difuzau pentru prima oară aceste prime înregistrări. Iată cum o aprecia Mihail Sadoveanu, în urma audiției, impresionat de sinceritatea și puritatea interpretării:

Un mare talent! Cântă limpede și cu deplină înțelegere, parcă e însuși glasul vremei, așa proaspăt, din codri (…) Cântecul ei, «Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere», apare ca un fragment de baladă și vine de foarte departe. Un cântec popular trist, simplu și sfâșietor, ca un țipăt de pasăre călătoare…

Continuarea

Posted in Cântece bătrânești (balade), Cântece propriu-zise, Doine, Lirice, Muntenia, Populară, Tradițională (rurală) | Tagged , , , , , , , , | Lăsați un comentariu

Folclor Autentic Românesc

Există pe facebook niște pagini și grupuri inconștient și abuziv denumite astfel, că dă bine, e sonor. De-ar ști cei care le întrețin ce angajamente își asumă, prin această denumire, și pe care, desigur, nu le îndeplinesc! În primul rând, aceștia postează numai muzici. Or, folclorul nu înseamnă numai muzici. Vezi tradiții, obiceiuri, meșteșuguri (ceramică, lemn), coregrafie, gastronomie, port și câte și mai câte. Pentru o definiție precisă a folclorului, vezi DEX. Revenind la muzici, n-are rost să spun cât de autentice sunt: loghine, dolănești, niculine, enceni, mâți, orchestre sovietice, botgroși, cu motivele consacrate – cazane de țuică, dușmanii mei, fata mea, băiatul meu, mama, tata… Adevărate șușanele. Mai grav este că vedem așa ceva la televiziunea națională (TVR), care este plătită forțat obligat de contribuabili, în emisiuni de prost gust precum O dată-n viață. Poate i-oi deranja pe unii, dar acesta este adevărul. Cu bună știință această pagină se numește Folclor muzical românesc și nu altcumva (cu „autentic” în titulatură), deoarece nu prezintă numai folclor muzical autentic (țărănesc, tradițional, de adevărată tradiție orală adică). Odată ce un cântec este redat cu orchestră și dirijor, el nu mai poate fi numit autentic, fiind știrbit de particularitățile muzicale din care reiese o identitate locală, însă de o anumită valoare artistică da, depinde cine și cum îl orchestrează și îl interpretează, fie că-i vocalist sau instrumentist. Așa că, dragi „folcloriști autentici”, atenție la neatenție! Sper că au fost clarificate, totuși, niște noțiuni.

Ca încheiere, o mostră de folclor muzical autentic cu Ioan Pop și Grupul „Iza” din Hoteni, Ocna Șugatag, Maramureș. Audiție plăcută!

Posted in Ardeal, Maramureș, Melodii de joc, Tradițională (rurală) | Tagged , , | Lăsați un comentariu

Maria Tănase. Cântece populare. 1953-1961 (dublu CD)

Luna aceasta a apărut la Editura Casa Radio excepționalul dublu CD Maria Tănase. Cântece populare. 1953-1961, dedicat centenarului Mariei Tănase. De ce spun excepțional? Pentru că este primul album care redă înregistrările Radio ale Mariei Tănase la o calitate superioară a sunetului, de pe benzile magnetice originale, fără efecte audio inutile aplicate, care riscă să știrbească, până la urmă, specificul acestor piese. Un alt aspect este acela că fiecare titlu este însoțit de informații pertinente despre înregistrare (data înregistrării, cota la care banda se află în fonotecă, orchestra acompaniatoare și dirijorul acesteia) și despre originea (sau povestea) cântecului pe care înregistrarea îl conține. Continuarea

Posted in Maria Tănase, Personalități | Tagged , , , , | 2 comentarii