Povestea unui cântec – Sanie cu zurgălăi

În a doua jumătate a deceniului 3 al secolului trecut, când tangoul, slowfoxul, foxtrotul, valsul, rumba și alte ritmuri și stiluri muzicale occidentale sau de peste ocean erau demult la ordinea zilei în restaurantele și localurile citadine din România, compozitorii români de muzică ușoară, voind să cultive o muzică originală și autohtonă, lansau un nou gen numit „cântec românesc” (chiar așa scria în continuarea titlurilor cântecelor pe discurile, cataloagele și partiturile epocii) sau ulterior „melodie în stil popular”. Inspirația erau, desigur, melosul și ritmurile populare, în special cele valahe. În general, pentru a da mai conturat senzația de stil popular, se cânta și înregistra cu orchestrele populare ale localurilor bucureștene care aveau în componența lor și țambal de concert: Victor Predescu, Frații Stănescu, Vasile Julea, Costică Tandin, Ionel Cristea. Primii cântăreți ai acestui gen au fost Cristian Vasile, duetul Petre Alexandru și Mia Braia, Ion Luican, Dorel Livianu, Silvian Florin și Gică Petrescu.

Câteva din aceste cântece sunt arhicunoscutele:

  • Ionel, Ionelule (C. Romano / N. Constantinescu, N. Vlădoianu)
  • Dar-ar naiba-n tine, dragoste (C. Romano / C. Romano, N. Boldur)
  • Mi-am pus busuioc în păr (I. Vasilescu / N. Vlădoianu)
  • Crâșmăriță din Buzău (P. Popescu-Peppo)
  • Țărăncuță, țărăncuță (I. Vasilescu / N. Vlădoianu, P. Maximilian)
  • Țac-țac-țac sau Morărița (V. Vasilache / P. Maximilian, N. Stroe)

Un astfel de cântec românesc este și celebrul Sanie cu zurgălăi, compus în interbelic, dar ajuns un hit abia la începutul anilor ‘50, deseori socotit drept cântec popular, cu o poveste fascinantă și destul de întortocheată. Acest Jingle Bells românesc (vorba unui prieten) a fost creat în 1936 de compozitorul evreu Richard Stein (n. 1909, Roman, jud. Neamț – d. 1992, Israel; fratele traducătoarei Antoaneta Ralian) special pentru Maria Tănase, care l-a refuzat pentru că îi considera inferior calitativ textul scris de Liviu Deleanu, poet și dramaturg tot evreu.

Ulterior, cântecul i-a fost încredințat diseurului Silvian Florin, care l-a lansat pe disc de gramofon His Master’s Voice (nr. cat. JB 163) și la Radio România. Se mai știe de un alt cântăreț, Ionel Pascu, care l-a înregistrat în același an la mai puțin cunoscuta casă de discuri Pan (fostă Lifa, nr. cat. P 9). Pe coperta partiturii originale, apărută cu întârziere în 1937 la Editura Țicu I. Eșanu, piesa avea subtitlul Cling, cling, cling și era etichetată drept cel mai formidabil succes. Numele compozitorului era scris cu sau fără intenție incomplet și inversat: S. Richard.

Coperta partiturii Sanie cu zurgălăi (1937)

Coperta partiturii Sanie cu zurgălăi (1937)

Nu este de găsit deocamdată înregistrarea cu Silvian Florin, nici cea cu Ionel Pascu, în schimb există o interpretare din 1960, apropiată de originalul uitat demult al lui Stein și Deleanu, cu Bela Chitaristul (pe numele real Bernard Dulzer, n. 1908, București – d. 1993, Tel Aviv), muzicant evreu stabilit în Israel în 1950. De observat că Sania lui Bela avea zurgălăi la propriu – un adevărat vestigiu!

„Săniuță, zbori în zăvoi,
Adu iubirea-napoi!
Câinii latră iar în sat,
Inima mi-a înghețat,
Vai, ce frig e-acum în cuib la noi!
Te aștept ca ieri și-acum
La răscrucele de drum
Să-mi aduci iubirea înapoi.”

Cântecul capătă o altă formă – cea pe care o știm cu toții – în 1949, când Maria Lătărețu, renumita cântăreață de muzică tradițională și populară din Gorj, îl folclorizează, renunțând la refren și schimbându-i textul cu versuri mai apropiate de lirica populară. Mai jos avem primele trei variante înregistrate de Maria Lătărețu, în ordine cronologică:

  1. Columbia, 1949, cu taraful soțului ei, Mihai (zis Tică) Lătărețu
  2. Supraphon, 1950, cu Orchestra Institutului de Folclor, dirijor Ionel Budișteanu
  3. Electrecord, 1956, cu Orchestra de muzică populară Electrecord, dirijor Ionel Budișteanu
Eticheta discului Columbia nr. cat. DR 435, 1949.

Eticheta discului Columbia nr. cat. DR 435 (1949). De remarcat că Richard Stein, autorul muzicii, nu era menționat.

Începând cu anul 1949, Maria Lătărețu devenea cântăreața curentului muzical impus de culturnicii noului regim: muzica populară de ansamblu, un hibrid între muzica tradițională țărănească (sau ceea ce am vrea să numim folclor muzical adevărat) și muzica de larg consum. Observăm în înregistrarea din 1949 prezența țambalului de concert, care nu era specific deloc tarafurilor gorjenești (ele fiind compuse de regulă din viori, braci, contrabas și chitară), dar pe gustul muzical al capitalei. În același an se angaja solistă vocală la nou înființata Orchestră a Institutului de Folclor (denumită în 1951 „Barbu Lăutaru”, transferată în 1953 la Filarmonica „George Enescu” și desființată în 1970), ansamblu imens de aproximativ 80 de instrumentiști populari alcătuit după modelul orchestrelor populare sovietice. Înregistrarea din 1950 a fost realizată la Praga, în timpul unui turneu cu această orchestră.

Varianta din 1956 este probabil cea mai cunoscută în România – a fost editată, reeditată și paraeditată pe albumele proprii antume și postume ale cântăreței (viniluri, CD-uri) și pe compilațiile de ieri și de azi. Putem spune că Maria Lătărețu i-a asigurat piesei adevăratul succes, odată cu impresia că ar fi cântec de sorginte populară. Cântăreții de muzică populară și ușoară varianta ei au cântat-o și o cântă.

Temă anticomunistă. Ajutat de actrița Elvira Popescu, diseurul interbelic Jean Moscopol părăsea pentru totdeauna România în 1947 din cauza noului sistem politic răsăritean, pe care-l critica cu mult curaj prin recitalurile sale. Pentru că suferea de laringită, a ajuns prima oară la Paris pentru a se trata, apoi în München, unde s-a angajat la Radio Europa Liberă în anii ‘50, ca într-un final să se stabilească în New York. Tot în anii ‘50 a scris și a înregistrat în exil multe cuplete anticomuniste pe teme populare, în care îi insulta pe mai marii comunismului românesc și sovietic: Gheorghiu-Dej, Groza, Iosif și Liuba Chișinevschi, Sadoveanu, Stalin, Hrușciov, Gheorghi Malenkov. Două dintre acestea, Foaie verde de cartelă și Falsă amnistie, au ca linie melodică Sanie cu zurgălăi. Tot în această perioadă a înregistrat și Tot ce-i românesc nu piere. Comuniștii l-au cenzurat și au încercat să-l șteargă din conștiința națională pentru aceste împotriviri, dar oare au reușit? Când enumeri cântăreții interbelici chiar nu-l poți omite pe Jean Moscopol. În 1993, la 13 ani de la moartea lui Moscopol, aceste cuplete au fost editate prima oară în România pe un album produs de Eurostar. Acum mai toate se găsesc pe YouTube. Căutați Jean Moscopol anticomunist.

Popularitatea piesei (în izolatul bloc comunist) a provocat și o atracție pentru plagiat, astfel că, în 1953, chitaristul american de jazz, country și blues Les Paul (1915-2009) preia și își însușește melodia, dar nu după forma originală a lui Stein, ci mai degrabă după varianta fără refren a Mariei Lătărețu. Nu putem ști exact la cine a auzit cântecul. Textul, Johnny is the boy for me, care nu are nicio legătură cu sania și nici cu zurgălăii, a fost scris de Paddy Roberts (textier și cântăreț englez, n. 1910, Durban, Africa de Sud – d. 1975, Regatul Unit) și Marcel Stellman (producător și textier belgian trecut greșit pe disc Spellman). Cântăreața care i-a dat glas a fost Mary Ford (1924-1977), soția lui Les Paul până în 1963.

Ediția din 6 iunie 1953 a revistei săptămânale americane Billboard anunța apariția proaspătului disc cu Johnny (Is The Boy For Me), produs de casa de discuri Capitol (nr. cat. 2486). La următorul număr al Billboard-ului (13 iunie ‘53), discul deja apărea la rubrica Top Sellers, ajungând peste două săptămâni pe locul 1, dar nu pentru Johnny, cum ne-ar plăcea să credem, ci pentru piesa de pe cealaltă față a discului, Vaya Con Dios, care a fost hitul nr. 2 al anului 1953 în S.U.A.

Eticheta discului Capitol nr. cat. 2486 (1953)

Eticheta discului Capitol nr. cat. 2486 (1953)

Peste câteva luni, Johnny ajunge la urechile lui Édith Piaf, pe care îl preia de la Les Paul și îl înregistrează în 24 decembrie 1953 la casa de discuri Columbia cu textul în franceză Johnny, tu n’es pas un ange scris de Francis Lemarque (1917-2002). Desigur, pe eticheta discului (nr. cat. BF 596) la autorul muzicii apărea Les Paul.

Eticheta discului Columbia nr. cat. BF 596 (1954)

Eticheta discului Columbia nr. cat. BF 596 (1954)

Se pare că Stein devenise între timp avocat și l-a dat în judecată pe Les Paul pentru plagiat încă din anii ‘50. Este unul din primele procese juridice pentru plagiat în muzică, dacă nu chiar primul. Și internațional. Avem mai jos un inedit și valoros document: o declarație manuscrisă de Maria Tănase din 23 februarie 1957 în care susținea că în perioada 1934-1936, când înregistra la casa de discuri Lifa, autorul a compus special pentru ea 3 piese, din care una a fost Sanie cu zurgălăi, pe care a refuzat-o. Mai mult, indica și nume care puteau confirma cele declarate: Tudor Mușatescu (alintat Tudorică în declarație) și Vasile Negru, care amândoi au fost directorii casei de discuri Lifa. În articolele de pe net se spune că Stein a câștigat procesul, dar nu și când. Probabil că tot în anii ‘50.

05 declaratie MT

Declarația manuscrisă a Mariei Tănase în care susținea că Sanie cu zurgălăi a fost compusă de Richard Stein (23.02.1957)

În 1988, trupa belgiană Vaya Con Dios face un cover al lui Johnny cel care nu era un înger. Pe albumul produs de Ariola pe diverse suporturi erau transcriși autorii de pe discurile lui Édith Piaf: Les Paul și Francis Lemarque. Abia în iulie 2001, la 9 ani de la decesul lui Stein, UCMR-ADA (Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor Români – Asociația Drepturilor de Autor) se sesizează din oficiu pentru a face dreptate, intentând un alt proces pentru plagiat. Trupa plătea drepturi de autor lui Les Paul și nu pentru urmașii lui Stein, adevăratul compozitor.

Cu siguranță, preluări, prelucrări și reinterpretări românești și străine au mai fost, dar nu atât de notabile ca cele prezentate.

Completare (15.01.2015):

De când am publicat acest articol, care tot circulă pe facebook, pe alte site-uri și din mail în mail, am aflat mai multe detalii pe care țineam neapărat să le adaug aici.

La prima ediție a discurilor Electrecord din anii ‘50 pe care apărea versiunea din 1956 a Mariei Lătărețu, Richard Stein nu era trecut ca autor, însă din prima jumătate a anilor ‘60, numele lui avea să fie menționat ori de câte ori se edita piesa, cel puțin în România, indiferent cine o cânta.

Muzicologul și lexicograful Viorel Cosma precizează în cartea sa, București – Citadela seculară a lăutarilor români (1550-1950), publicată în 2009, că Stein a câștigat procesul împotriva lui Les Paul fără a se fi prezentat personal în fața instanței americane, din cauza restricțiilor de circulație impuse de regimul comunist din România, fapt confirmat parțial și de Octavian Ursulescu în cartea biografică Temistocle Popa (2011), unde amintea că l-a cunoscut personal pe Richard Stein prin 1980 în casa sa de pe str. Galați, actuală Vasile Lascăr, pentru a-i lua un interviu. De aici deducem că Stein nu s-a putut stabili în Israel decât după ‘89. Poate va ieși la lumină cândva și acel interviu. E de interes.

Tema Sanie cu zurgălăi a fost folosită și ca fundal muzical la proba la sol a gimnastei Teodora Ungureanu la Jocurile Olimpice de vară din Montréal, 1976, respectiv a Emiliei Eberle, care a dobândit la această probă medalia de aur la Campionatul Mondial de Gimnastică Artistică din Fort Worth (Texas), 1979.

Les Paul a murit în 2009. Demult nu s-a mai auzit nimic despre procesul dintre comisia antiplagiat a UCMR-ADA și Vaya Con Dios, iar Stein tot nu e trecut pe CD-urile trupei și nici chiar pe cele omagiale cu Édith Piaf. De fapt, din ce am verificat pe discogs.com, pe toate discurile cu versiunea franceză Johnny, tu n’es pas un ange, inclusiv cover-urile, la autorul muzicii persistă numele Les Paul. O mare nedreptate, zic eu! Să înțeleg că în Occident n-a avut efect câștigarea vechiului proces de către Stein. Mai mult, de când a concertat în 1996 la Cerbul de Aur din Brașov, Vaya Con Dios este invitată la noi în țară să ne cânte plagiatul. Și tot mai des, cu insolență, în ultimii 10 ani: în 2006 la Festivalul Callatis din Mamaia și la Sala Palatului din București în octombrie 2009, martie 2013 și octombrie 2014.

Solista vocală a trupei belgiene, Dani Klein, la conferința de presă dinaintea concertului de la Festivalul Callatis 2006, a fost de-a dreptul iritată când jurnaliștii au amintit că Sanie cu zurgălăi ar fi originalul, iar Johnny copia. Peste 3 ani, iată ce declara într-un interviu pentru Evenimentul Zilei:

EVZ: Cântați piesa „Johnny”… noi avem melodia „Sanie cu zurgălăi”, cântată de Maria Lătărețu. Știați de existența acestei cântărețe? 

DK: Vrei să spui că melodiile seamănă? Nu, nu am știut acest lucru. Eu am preluat melodia „Johnny” de la Edith Piaf. Însă nu știu de unde a luat-o ea. Posibil să se fi inspirat de la această artistă româncă. Nu știam de această melodie, dar dacă se mai găsește pe piață aș vrea să cumpăr un album cu muzica ei și să văd despre ce este vorba. Vrei să-mi scrii, te rog, numele piesei pe o hârtiuță? Vreau neapărat să o caut. (Întinde o coală de hârtie și zâmbește mulțumită după ce obține ce și-a dorit.)

Ori se făcea că nu știe, ori procesul deschis în 2001 este o mare minciună, că altceva nu știu ce să cred.

În martie 2013, la concertul de la Sala Palatului, înainte de a cânta plagiatul, își informa publicul că originalul este un cântec românesc și că cineva i-a oferit un CD cu o cântăreață al cărei nume nu-l poate pronunța (era vorba de Maria Lătărețu). Cea mai recentă vizită în România a trupei este cea din octombrie 2014, perioadă în care a fost invitată și la emisiunea O dată-n viață de pe TVR 1, unde n-a ezitat să-l cânte, desigur, pe Johnny.

Nu că e ridicol să ai îndrăzneala să vii să cânți copia tocmai în țara de unde provine originalul?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lirice, Maria Tănase, Muntenia, Populară, Prelucrări și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

47 de răspunsuri la Povestea unui cântec – Sanie cu zurgălăi

  1. tigro negreanu zice:

    Deosebit de interesant

  2. interesant,bine ca exista oameni care exploreaza si aceasta parte a istoriei,aflam si noi adevarata aventura din jurul unui cantec.Multumim.

  3. VICTOR DANDES zice:

    MULTUMIM MULT PENTRU ASA DETAILIZARE , E CEVA SUPER INTERESANT ,SUPER

  4. raicu zice:

    Interesanta poveste

  5. Guido Schertzer zice:

    A fost si un numar al lui Stroe la sfarsitul anilor ’50 pe scena teatrului Tanase (Savoy) in care satiriza plagierea pe ritm de jaz a cantecului lui Richard Stein.

  6. CHEULERT zice:

    Pai ……neasteptat de urit …….sa ne fure „zurgalaii ” !! dar Istoria Rominiei din pacate are multe asemenea povesti si adevaruri ascunse sub diferite mese .. Pacat !. F frumos din partea Mariei Tanase care desii refuzase cintecul a demascat furtul.
    Well ………”Jonny is not the man for me „

  7. Pingback: Un cântec cu …cântec ! - Ion Coja

  8. albescu zice:

    Un cantec mult prea frumos sa fi ramas doar in patrimoniu national. Interesant e ca si in variantele straine mi se pare ca se regaseste ritmul/specificul romanesc. Cat despre faptul ca autorul este evreu nu mi se pare semnificativ: in afara de religie si cultura, evreii s-au adaptat foarte bine specificului romanesc. Sunt convins ca multi dintre emigrantii evrei din Israel sau din Sua proveniti din Romania poarta cu ei pana la moarte specificul romanesc. Am insa o nedumerire: cum a putut Maria Tanase, altfel o descoperitoare de comori ale cantecului popular sa nu realizeze frumusetea acestei melodii?

    • Sergiu S. zice:

      Desigur, am avut mulți compozitori mari de muzică ușoară români de etnie evrei: Edmond Deda, Henry Mălineanu, Elly Roman, Alexandru Mandy, Aurel Giroveanu ș.a., care au trăit și simțit românește. Ce am vrut eu să spun este că originalul e o creație în stil românesc a celor doi autori evrei, Stein și Deleanu. Indiscutabil, piesa aparține genului ușor românesc. Putem spune și popular, că doar toată lumea știe varianta folclorizată.

      La fel și eu m-am întrebat de Maria Tănase. A ratat un mare șlagăr. Să nu uităm, totuși, că era în 1936, la doi ani de la debutul în cariera artistică, în Compania Cărăbuș a lui Constantin Tănase. Cred că în timp și-a cultivat gustul pentru poezie.

    • Gavril zice:

      Felicitari pt.comentariul pertinent.

  9. dan lazar zice:

    foarte interesant

  10. Mircea Groza zice:

    Imi place cantecu.Materialul este interesant.

  11. Imitația este în sângele tuturor primatelor, inclusiv a omului, asa ca nu trebuie sa ne miram. Plagiatul este doar forma juridica a imitației și va însoți specia umana pe toată existenta ei. Va fi întotdeauna foarte greu sa ii împiedici pe oameni sa ii imite pe semenii lor. Oare nu imitație este și moda ?

  12. Sergiu Cioiu zice:

    Pentru mine, compozitorul acestui cîntec a fost, fără urmă de îndoială, Richard Stein. Povestea este interesantă, (poate deveni scenariu pentru un film muzical) iar traseul acestui cîntec, un bine cunoscut succes mondial, dovedește talentul indiscutabil al unor compozitori evrei-români de a valorifica, mai bine decît alții, melosul popular românesc și simțirea românească.

    • Sergiu S. zice:

      Sunt onorat, domnule Sergiu Cioiu! Mi se pare nedrept că pe niciunde n-am găsit o singură fotografie cu Richard Stein. Pe Google apar fotografii numai cu textierul, Liviu Deleanu.

  13. Muzeul de istorie a evreilor din Romania zice:

    Melosul romanesc a influientat multi compozitori de etnii diferite. Important e succesul realizat de compozitor , talentul lui de a transmite acest melos. Stiam ca melodia a devenit imn national, am gresit ?

  14. Pingback: Istorie 5. 11 | Teologie pentru azi

  15. Gavril zice:

    Ce frumos sa putem comenta un subiect atat de frumos….

  16. Pentru Muzeul de istorie a evreilor din Romania. Sunteti pe aproape. O alta melodie romaneasca a devenit „Hatikva” (în limba română „Speranța”) Imnul Național al Statului Israel. Este vorba despre „Cântecul de Mai” care a fost cules din Transilvania dar, a circulat si in alte regiuni ale Romaniei. Vezi : HATIKVA in Wikipedia – un articol amanuntit si foarte interesant.Este de asemenea interesant faptul ca autorul textului l-a compus in forma initiala la Iasi iar autorul melodiei provenea din Basarabia.

  17. Sorin Georgescu zice:

    Sorin Georgescu
    Mai trist e ca varianta :Johny: interpretata de Edith Piaf este difuzata si la Radio Romania, culmea, ca un succes al muzicii romanesti peste hotare…..(nici pomeneala ca e un plagiat!).

  18. Cristian Similaru zice:

    Extrem de interesant şi articolul, şi comentariile şi ideile derivate de aici, anume să se facă un film cu şu despre această piesă, mare succes internaţional, dar şi să fie vreodată imn naţional. Doar că asta ar fi mai greu, ar însemna ca românii să fie un popor foarte cult şi care să-şi cunoască şi să-şi aprecieze valorile naţionale.
    Sunt un om de la ţară, am crescut cu cai, am şi acum cai, şi sanie şi chiar şi zurgălăi. Una din cele mai alese plăceri ale mele dintotdeauna este să mă plimb iarna cu sania cu cai şi desigur şi cu zurgălăi. V-aş invita pe toţi cei care citiţi acest articol şi aceste comentarii să vă plimbaţi cu sania cu cai şi cu zurgălăi şi să discutăm împreună despre această piesă deosebită. Pentru că este cu adevărat o piesă deosebită şi ca linie melodică, şi ca versuri, şi ca istorie. Este în primul rând o melodie de dragoste, uşor nostalgică, aşa cum erau cam toate din perioada când a apărut ea.
    Am mai citit câte ceva despre povestea ,,săniei cu zurgălăi” şi nu toate articolele spun acelaşi lucru. Cel mai mult mi-a plăcut varianta lui Bela Chitaristul, aceea cu refrenul atât de romantic (,,adu-mi iubirea înapoi!”), cu zurgălăii adevăraţi care se aud tot timpul. Dar am ascultat melodia şi pe sârbeşte (există pe youtube multe filmuleţe cu cai şi cu sănii din Croaţia sau Serbia, care au ca fundal această piesă, cu cuvinte sârbeşti). Pe limba lor, piesa se numeşte ,,Kada padne prvi sneg” şi chiar cuvintele vorbesc despre o plimbare cu sania cu cai. Asta spre deosebire de piesele în engleză a lui Vaya con Dios şi cea în franceză a Edithei Piaff, ale căror versuri nu au nici o legătură cu versurile originale. Am ascultat această piesă şi cu cuvintele în ebraică. Se pare că autorii români-evrei au scris două variante de versuri, una în română şi una în limba lor, se găseşte pe Youtube piesa cântrată de Bela Chiaristul şi în română şi în ebraică.
    Dacă este să dovedesc (deşi nu mai este nevoie) că aceasta este o piesă internaţională, iată că eu am auzit-o în română, în engleză, în franceză, în ebraică, în sârbeşte şi cred că lista nu este epuizată.

    • Sergiu S. zice:

      Mi se pare exagerat ca un astfel de cântec să ajungă imn național… 🙂 Și mie îmi place mult varianta lui Bela. E inedită. Dar mai inedită e varianta de care spuneți dvs., în limba ebraică (sau, mai exact, idiș?). Eu nu știu cum să caut să dau de ea. Dacă dvs. aveți linkul, nu ezitați să-l puneți aici. Știam și varianta sârbească, cu Zvonko Bogdan, și apreciez că l-au menționat pe Stein. E clar că ei au preluat mai de aproape, de la noi, de aceea au știut și de autor.

  19. Cristian Similaru zice:

    Pentru Dl. Sergiu S.:

    Este simplu, intraţi pe google sau pe youtube şi daţi să caute (search) Bela Chitaristul Sanie cu zurgălăi, veţi găsi acolo mai multe piese cu acest interpret, şi cu el mai în vârstă, cântând şi în română şi în idiş (aveţi dreptate, cred că ebraica este limba veche a evreilor, din care a derivat actuala idiş). Din păcate nici eu nu ştiu cum să vă pun link-ul aici, dar dacă nu reuşiţi să găsiţi, voi cere ajutor specializat (îl voi ruga pe fiul meu să mă ajute) şi vom rezolva această problemă, daţi-mi de ştire.

    Îmi pare bine că iată se găsesc atâţia oameni interesaţi de această piesă, Sanie cu zurgălăi, pe care eu o cunosc de când eram mic copil şi care de fapt este mai veche decât fiecare dintre noi, cei care am scris aici un cuvânt-două. Cunosc pe cineva care are această melodie setată sonerie la telefonul mobil.

    Revenind la inerpretările sârbeşti, eu apreciez mult şi vocile lui Zvonko Bogdan şi a celorlalţi sârbi şi croaţi pe care i-am ascultat, dar apreciez foarte mult orchestraţia, ei au reuşit să păstreze ritmul acela original aproape neschimbat, de la variantele lui Stein şi Bela Chitaristul. De asemenea, dacă mi-este îngăduită o opinie, eu cred că totuşi această melodie deosebită despre care vorbim este o piesă bărbătească, poate nu întâmplător au cântat-o mai mulţi bărbaţi. Personal nu-mi place aşa mult să aud o femeie cântând ,,du-mă la mândruţa mea”, sunt piese care ar trebui cântate de bărbaţi şi sunt alte piese mult mai potrivite pentru femei, nu este chiar potrivit să auzi un bărbat cântând ceva despre ,,neică” sau ,,iubitul meu”, etc. aceasta este (repet) doar o părere personală, nu înseamnă că nu apreciez pe Maria Lătăreţu sau celelalte doamne care au cântat şi ele ,,Sanie cu zurgălăi”.

  20. Etgard zice:

    Am citit cu întârziere materialul. Unele afirmații le cunoșteam, altele au fost o noutate și o bucurie pentru mine. Acest material ar trebui tradus și publicat în media israeliană care de cele mai multe ori îl prezintă ca o melodie țigănească. Nu ar fi nicio nenorocire dacă ar fi așa, dar adevărul trebuie respectat.

    • Sergiu S. zice:

      De acord. Oricine e liber să traducă absolut orice de pe acest blog, cu condiția (de bun simț aș zice eu) de a menționa sursa. Informații din acest articol au fost traduse de cineva în rusă.

  21. munteanioan zice:

    Reblogged this on Cronopedia.

  22. ticu troya zice:

    Totusi muzicologul Viorel cozma , a afirmat intr-o emisiune la radio , ca unii locuitori mai in varsta i-au spus ca acest cantec se asculta la lautarii de prin carciumile Romanului ,mult inainte de a-l lansa Richard Stein . Se pare ca acesta la cules , la prelucrat , dandu-i o fata comerciala si la lansat !

  23. ticu troya zice:

    Sa nu uit sa multumesc autorului excelentului articol de mai sus , d-lui Sergiu Sora , documentat , cu multe informatii noi pentru mine si cateva variante ale superbului cantec , pe care nu le stiam !

  24. SORIN S zice:

    linkul pentru – sanie cu zurgalai in ebraica este: https://www.youtube.com/watch?v=f0rgQJOhshw
    cantareata YARDENA ARAZI.

  25. ion adrian zice:

    Dar astfel aceasta melodie a devenit celebra. Desigur ca drepturile de autor trebuie reglementate si cei care canta sa recunoasca ca este o varianta a unui cantec romanesc(sau in fine compus in Romania)

  26. Plugaru Valer zice:

    Relatarea mi-a provocat o, cred eu, justificata emotie. Lucrurile sant deosebit de placut si interesant prezentate motiv pentru care nun trebue uitate si cu atat mai putin lasate fara cele mai imperative pretentii fata de toate formele de negare care se manifesta.. V. Plugaru

  27. Tiberiu Seremy zice:

    Sunt entuziasmat vazand ca reinvie dragostea, respectul fata de arta si creatorii ei. Deasemenea, este surprinzator aportul compozitorilor si interpretilor de alte etnii – evrei in cazul de fata. Cei 10 ani
    scursi incepand din 2004, au distrus in arta, mai mult chiar decat razboiul ! Am iubit, iubesc muzica, am colectie de discuri inca de la inceputurile anilor ’50.

  28. Ernest Ungureanu zice:

    Minunat articol, foarte bine documentat. Prea multe creatii românesti ai fost furate de actre occidentali. Si-au putut permite aceasta fiindca-i considerau pe români ca niste cantitati neglijabile. Si acum, în 2015, situatia este exact la fel…
    M-ar interesa istoria cântecului Ionel, Ionelule, pe care l’am auzit la un moment dat la o emisiune despre muzica folclorica… serba ! Desigur, era cântat în alt ritm, pe alta limba decât româna, dar l-am recunoscut !
    Va multumesc înca o data pentru informatiile deosebit de interesante.

    Ernest Ungureanu
    Montréal (Québec) Canada

  29. Cristi zice:

    Si ce le mai sar ai nostri cantaretilor autohtoni cand le seamana vreo piesa cu ceva de afara…

  30. Anghel Corneliu zice:

    Si mai recent, in 2016, plagiat de catre o formatie din Kazahstan „Алау тобы” – Гул апше.

  31. dolfi77 zice:

    Exceptional. O intreaga istorie a acestui cintec popular, frumos.

  32. Andrei zice:

    Buna ziua Sergiu S.,
    Cum am putea lua legătura cu Dvs prin mail?

Părerea dvs.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s