Scurtă retrospectivă a carierei Mariei Tănase, la 102 ani de la nașterea sa

Acum 102 ani se năștea Maria Tănase, cea care avea să devină un simbol al muzicii românești, o personalitate complexă – atât divinizată, cât și criticată, în special de folcloriști – la care a contribuit elita intelectuală interbelică bucureșteană. Este considerată în general a fi numai interpretă de muzică populară, dar s-a dovedit că de-a lungul carierei sale artistice a abordat mai multe genuri: lăutărească („de mahala”), ușoară (tangouri, slowfoxuri, melodii în stil popular etc.), romanțe și cuplete.

Debutul său în muzica populară s-a produs în toamna anului 1937 când Harry Brauner, un prieten etnomuzicolog, a propus-o la casa de discuri Columbia pentru a înregistra primele cântece populare. Până atunci, Maria Tănase, bucureșteancă născută și crescută în zona Palatului Copiilor de azi, fusese artistă la „Cărăbușul” lui Constantin Tănase. Același Harry Brauner i-a asigurat și repertoriul folcloric, furnizându-i cântece țărănești înregistrate de el cu fonograful pe cilindri sensibili de ceară în timpul campaniilor monografice gustiene desfășurate în diferite regiuni ale țării. Dar de succes s-a bucurat câteva luni mai târziu, în februarie 1938, când a cântat prima oară „pe viu” la Radio, acompaniată de taraful lui Ion Matache, un virtuoz viorist din Argeș. Pe atunci, să ajungi să cânți la radio era o mare realizare!

În epoca sa, Maria Tănase a fost un fenomen, și încă unul inedit, pentru că, până la ea, nu au mai fost cântăreți care să abordeze cântece din toate regiunile și care să le nuanțeze cu subtilitate și patos. De aceea folcloriștii o exclud din peisajul folclorului muzical adevărat (și trebuie să le dăm dreptate), fiindcă „nu cânta ca la țară”, reproducând fidel după redarea brutală a țăranilor, ci „ca ea”, transfigurând materialul muzical folcloric, fiind și pe înțelesul unui demnitar, și pe cel al unui vânzător ambulant de ziare. Cu alte cuvinte, a reușit să pătrundă în multe categorii de public.

Dacă în 1940 legionarii i-au distrus înregistrările realizate în perioada 1937-1940 la Columbia (discurile retrase de pe piață, iar matrițele distruse), în schimb în comunism s-a bucurat de oportunitatea de a înregistra frecvent la Electrecord și la Radio România, începând cu anul 1954. Perioada anilor ‘50-‘60 reprezintă apogeul său, când și-a reînregistrat piesele în interpretări foarte elaborate, mature, într-un stil extrem de diferit față de cel naiv al anilor ‘30-‘40, alegându-și înzestrați instrumentiști pentru acompaniament: acordeonistul de suflet Fărâmiță Lambru, cobzarul Marin Cotoanță, clarinetistul Traian Lăscuț-Făgărășanu și violoniștii și șefii de orchestre Ionel Banu, Nicușor Predescu și Victor Predescu. Însă de prea puține ori a avut ocazia să fie filmată. Au rămas posterității o secvență foarte scurtă de la Expoziția Internațională din New York (1939), o secvență din coproducția româno-sovietică „Rumanya” (1947), scurt-metrajul „Mic album muzical” (1958) în care cântă 3 piese, un jurnal de actualități din 1962 unde apare cu cântecul „Hăulita din Gorj” la Sala Palatului și montajul-omagiu din iunie 1963 cu funeraliile. În România, televiziunea s-a inaugurat la 31 decembrie 1956 și mulți ani aparatura acestei instituții a fost una rudimentară, neexistând posibilitatea de a imprima pe peliculă. Maria Tănase nu are, așadar, nicio filmare produsă de TVR, ci de studiourile cinematografice București și Sahia.

Și-a câștigat existența cântând în marile restaurante bucureștene („Neptun”, „Café Wilson”, „Parcul Aro”, „Luxandra”, „Luther”, „Continental”) și la teatrele de revistă „Alhambra”, „Gioconda” și „Constantin Tănase”.

Meritele i-au fost recunoscute prin acordarea de către statul român a Premiului de Stat în 1955 și a titlului de „Artist emerit” în 1957. Post-mortem a fost distinsă în 1965 cu „Marele premiu al discului” de către Academia „Charles Cros” din Paris pentru LP-ul de 25 cm „Un soir à Bucarest avec Maria Tănase” (editat de casa de discuri franceză „Le Chant du Monde”) care conținea 4 cântece populare românești înregistrate în limba franceză la Electrecord în anul 1958 și alte 4 în limba română.

La peste 50 de ani de la moartea sa, piesele sale, în interpretările sale, încă rămân valabile. Să o ascultăm pe unica și fermecătoarea Maria Tănase!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Maria Tănase și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Părerea dvs.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s